...Si ce daca e abia ianuarie? Miine-poimiine ne vedem la sfirsitul lui mai. Este luna in care de obicei ma gindesc unde sa plec in concediu.
Nu spun ca am multe variante. Pot merge la niste prieteni la munte dar n-o fac prea des. Nici nu ma costa nimic mai mult decit bunavointa dar...totusi nu merg. Probabil voi alege iar marea. Marea Neagra, partea romaneasca.
Refuzul asta de a merge in concediu la cineva acasa mi se trage de cind eram mica si mergeam la mare in gazda, la Mangalia. Asta s-a intimplat ani in sir. Ani in care, pentru cele doua saptamini cit ne permiteam sa stam acolo, trebuia sa fim atenti sa nu deranjam gazdele, sa respectam orele de apa calda, sa nu intram cu nisip in casa, sa nu facem galagie, sa nu tinem lumina aprinsa prea tirziu seara, sa cerem voie sa vizionam ceva la televizor evident impreuna cu gazdele sa, sa, sa nu, sa nu...
Am avut parte, in general, de gazde cumsecade si n-am avut discutii neplacute. E adevarat ca si mama era exagerat de corecta si politicoasa, in defavoarea noastra, de altfel.
Asta nu inseamna ca nu incalcam regulamentele destul de des. De exemplu, nu aveam voie sa mincam in camera. Nu ni se spunea ca nu avem voie sa mincam in camera dar ni se spunea ca se maninca in bucatarie. Ca urmare, cind se facea ora noua-zece seara, inchideam lumina si mincam pe intuneric.
Imi aduc aminte cu nostalgie si cu un zimbet pe buze de vremurile alea...Nu ne ajungeau banii si notam toate cheltuielile pe hirtie sa stim ce mai putem sa ne permitem pina la intoarcerea acasa. Nu o data am mincat cozonac si am baut un suc si ne consideram satui...E adevarat ca as vrea sa retraiesc anii aceia.
Mai tirziu, gazda la care obisnuiam sa mergem in ultimii ani n-a mai vrut sa primeasca pe nimeni dar pentru ca eram persoane cunoscute si de incredere, ne-a pasat fiicei care avea un apartament in Saturn. La inceput, desi fiica respectiva locuia intr-un bloc de patru etaje la etajul patru iar blocul nu avea lift, asta nu ne-a interesat. Casa era mai mereu goala din cauza (sau datorita) meseriilor pe care atit doamna cit si sotul ei le aveau si care ii tineau mai mult pe la serviciu. Dar ei aveau incerdere in noi iar noi evident ca nu le-am facut probleme. Nu o data am fost pusi sa pazim casa chiar, pentru ca ei plecau la vreo petrecere sau afara din oras.
Brusc lucrurile s-au schimbat. In urmatorul an doamna a devenit suspicioasa, si suplimentar fata de inrautatirea conditiilor de cazare (cearceafuri rupte si cirpite, televizorul mutat in alta camera, plasa cu gauri la ferestre - ori la mare se stie ca te cam devoreaza tintarii), au inceput si alte dragalasenii. Ma sculam dimineata si ma duceam la bucatarie sa fac cafeaua. Invariabil, stapinul casei isi facea aparitia in bucatarie sa-si fumeze tigara si, chipurile, sa stea de vorba. De fapt era o supraveghere mascata. Ni se alocase un raft in frigider dar de cite ori cautai ceva acolo, constatai ca alimentele sunt mutate ba mai sus, ba mai jos si in locul lor erau puse mincarurile gazdei.
Ulterior, pentru a nu mai avea compania domnului in timpul prepararii cafelei, ma sculam cu noaptea-n cap, faceam cafeaua, o luam la sticla si plecam de-acasa sa mincam in alta parte.
Eram, cum am spus, la etajul patru si ultimul si era o caldura sufocanta in apartament. La vremea aceea (2001) nu prea putea fi vorba de aer conditionat. Dar nici de vreun ventilator sau vreo draperie ca macar sa nu intre soarele direct pe tine. In schimb, toate usile erau inchise cu religiozitate, sa nu se faca, doamne-fereste, curent.
Acces la baie aveam daca voiam sa facem dus dar nu prea des pentru ca ii deranjam, deoarece trebuia sa trecem prin camera unde dormeau ei. Asa ca ne lipseam. Acces oarecum nelimitat aveam la WC-ul de serviciu, unde nu aveam decit apa rece si mai era si depozit de incaltaminte. Ca urmare, usa era mereu incercata, pentru a se proceda la incaltarea locatarilor. Pentru ca, am uitat sa spun, intre timp atit doamna cit si domnul se pensionasera si erau mai mereu acasa.
Si, colac peste pupaza, au inceput sa ne umble si prin bagaje. La inceput am banuit dar pe urma am lasat anumite semne si banuiala s-a transformat in certitudine.
Pina sa plecam gazda si-a exprimat in mai multe rinduri regretul ca nu ne-a taxat mai mult pentru sederea acolo. Si, credeti-ma, ne taxase mai mult decit la hotel. Pe-atunci nu prea stiam tarifele dar la intoarcerea acasa ne-am documentat si am constatat ca la aceiasi bani puteam sta la hotel, in conditii mult mai bune si fara toata cicaleala aia.
Deci, sa revin: astea sunt motivele pentru care am oroare de gazda. Stiu, prietenii nostri de la munte sunt cu totul altfel, nici nu se poate face comparatie dar exista si acolo o anumita cicaleala: bunica familiei ne trateaza ca pe copiii ei si in consecinta suntem pisati continuu: ati mincat? sa nu cumva sa mincati in oras ca frigiderul e plin! dar ce, eu gatesc degeaba? unde-ati fost? iar n-ati ajuns la masa! vedeti ca in frigider e si aia, si ailalta...dar voi nu mincati in seara asta? iar ati lipsit toata ziua, precis ati mincat in oras! etc etc.
Stiu ca sunt nerecunoscatoare si citi n-ar da orice sa aiba pe cineva care sa aiba grija de ei in felul asta. Recunosc ca dupa ce am pierdut-o pe mama, atitudinea asta mi-a prins foarte bine, ma simteam ocrotita in continuare si simteam ca-i pasa cuiva de mine, poate, asa cum numai mamei ii pasa. Cu timpul m-am obisnuit cu singuratatea si toata atentia asta a inceput sa mi se para ca aduce a cicaleala. Stiu ca n-am dreptate. Dar asta e.
Intre timp am inceput sa merg la mare la hotel si in general am fost multumita.
Nu am avut si nu am intentia sa merg in strainatate, deci nu-mi sugerati asta, va rog. Vreau sa ma pot descurca onorabil pe litoralul nostru. Mai mult, aproape ca am crescut la Mangalia si acolo ma simt ca acasa. Acolo sau prin jurul Mangaliei.
Ca urmare, am incercat mai multe hoteluri din zona. Mai precis Cupidon din Saturn, Corsa din Mangalia doi ani la rind. In urma cu ceva ani am mai stat si la alte hoteluri dar nu merita a fi mentionate.
Acum ma gindeam sa merg la alt hotel. Am citit intre timp pareri pro si contra despre Hora, Balada, Cerna. Voi vedea.
Am cautat pe net poze sau informatii despre restaurantul Terasa Galbena din Saturn. N-am gasit decit citeva adrese seci.
Si vreau sa spun ca in Saturn, in ceea ce priveste masa, cam totul se invirte in jurul acestei terase. Poti minca aproape orice in conceptiunea unui restaurant de pe litoralul nostru, desigur.
Dar ai acolo gratar cu carne de porc, de pui, mici, cirnati; ai peste prajit sau saramura sau ciorba de peste, cu mujdei si mamaliguta, foarte bine facute. Si rapid. Ai salate care in general au cam aceleasi ingrediente dar sunt proaspete, facute sub ochii tai tai, si, slava Domnului, indestulatoare. Ai, tot acolo, pizza. Mare. Sigur, probabil nu cu de toate pentru toti, dar vreo zece feluri tot exista. Ai, de asemenea, o linie cu mincaruri obisnuite - ciorbe (bune), snitele, friptura, ficatei, mincaruri diverse. Ai tot aici clatite cu diverse umpluturi care dupa parerea mea iarasi sunt destule cantitativ. Ai de asemenea bar cu bere, vin, bauturi tari, apa, sucuri. Iar la etaj e un bar unde poti bea ceva sau poti minca o prajitura sau o inghetata sau poti sa bei o cafea la ibric iarasi foarte buna.
Despre barul de la etaj se mai poate spune ceva: e o placere sa stai acolo sa "pierzi" ceva vreme la o cafea sau la o inghetata citind ceva, stind de vorba sau pur si simplu admirind peisajul. Pentru ca de acolo ti se deschide o priveliste care, daca esti nebun dupa mare asa cum sunt eu, nu poti sa n-o admiri. E o explozie de culoare, de viata. Este unul din locurile mele preferate.
Chiar nimeni nu are nimic de spus despre aceasta terasa? Ma mira pentru ca e mereu plina. Se fac cozi la gratar, la peste, la salata, la pizza, la bar, peste tot.
Si nu sunt singura care urca la barul de la etaj, credeti-ma.
Cu toate astea, nici o reclama, nimic. Nici o parere. Multi ani nici n-am stiut cum se numeste. Stiam doar locul si-l vizitam des.
Dar am observat in timp ca e un punct de atractie in Saturn. Si are si de ce.
In concluzie, ce mai conteaza ce hotel aleg? Chiar daca nu e cel mai cel, o sa am grija sa fie mai aproape de aceasta terasa, unde va invit si pe voi, daca aveti drum prin Saturn. Eu cred ca n-o sa va para rau.
